Treceți la conținutul principal

Grupurile pe Facebook sau cum se exploatează răbdarea cititorilor


Pentru orice site, Facebook e mană cerească când vine vorba de trafic. Constat însă că mulți încă nu știu cum să îl folosească, deși a trecut ceva vreme de când toate afacerile, mari și mici, s-au apucat de socializat. 

Și aici mă refer în mod special la grupurile de pe Facebook, unde mulți ziariști și posesori de site-uri s-au hotărât să se autopromoveze. Sunt grupuri unde utilizatorii de Facebook sunt adăugați la grămadă, ca oile, pentru a fi bombardați zi lumină cu linkuri. Rezultatul? Întâi o doză mare de stres, apoi ignore din partea membrilor. Pentru afacere, aproape nici o reacție pozitivă. 

Fac parte din câteva astfel de grupuri și primesc notificări cu duiumul de la tot felul de site-uri care publică fără discernământ. Din curiozitate, m-am uitat la rezultatul acestei practici: cele mai multe posturi au 0 like, 0 share, 0 comentarii, și rareori vezi câteva răspunsuri pozitive, când se întâmplă ca un articol să conțină și ceva informație care merită atenția publicului. Culmea e că pe pagini sau direct pe conturile personale ale ziariștilor care semnează, aceleași articole reușesc să stârnească reacții, uneori chiar generând avalanșe de comentarii și lungi discuții în contradictoriu, deci se vede cu ochiul liber că principala cauză a lipsei de reacție a publicului e promovarea excesivă. 

Scriu articole despre social media și impactul lor asupra afacerilor mici de aproape un an de zile. Niciodată pe parcursul documentării nu am găsit însă strategia „înscrie-te în grupuri și postează până ți se strică mouse-ul”. Asta nu pentru că majoritatea specialiștilor în social marketing sunt niște proști, ci pentru că acest tip de promovare este total greșit. Și o să încerc să vă explic de ce.

1. Distribuiți în multe grupuri, la intervale de câteva secunde

Când un prieten ziarist începe să își promoveze articolul, primesc 3-4 notificări în două minute. Aceeași știre, aceeași notificare, doar că vine pentru grupuri diferite. Acest lucru se întâmplă de câteva ori pe zi, inclusiv seara și în weekend. Dacă am în lista de prieteni trei utilizatori de Facebook care folosesc această strategie, sunt minim 20-25 de notificări într-o zi. Cam câte știri citesc? Maxim una, când reușesc cumva să intuiesc din titlul mincinos despre ce e cu adevărat vorba în articol. Dacă nu reușesc, ignor notificarea și îmi văd de treabă. 

Probabil toți ziariștii care practică acest tip de promovare fac același lucru. Cam cât timp credeți că le va lua membrilor din grupuri să procedeze la fel? Vă spun eu: majoritatea o fac deja. Poate că deocamdată nu se vede în statistici, dar în curând această practică va avea efectul invers și veți vedea cum nevoia de liniște va depăși curiozitatea. 

Cum ideea acestui articol a pornit de la experiența personală, vă mai atrag atenția asupra unui aspect: cele mai multe grupuri au cam aceiași membri. În cazul de față vorbim de un oraș relativ mic, cu un număr limitat de utilizatori de Facebook direct interesați de știrea respectivă. Aruncați un ochi peste componența grupurilor înainte de a posta pentru că riscați să deveniți insuportabili. 

Dacă vreți neapărat să profitați de grupuri, postați știri diferite, în grupuri diferite, la intervale mai mari de timp. O știre bună poate face înconjurul internetului cu Like și Share, fără să streseze pe nimeni. Pe termen lung, câștigă și utilizatorul de internet și site-ul de știri.

2. Postați o știre pe grup, deși ea a fost deja distribuită de un alt ziarist mai iute de mână

Pe lângă faptul că e o lipsă de respect față de cititori, această practică arată și cam cât de „grozav” e ziaristul respectiv în meseria lui. În majoritatea cazurilor, știrea e copiată din aceeași sursă, deci nu aduce nimic nou publicului. Nu există completări, doar titlul e mai pompos și mai șocant, practică ce nu mai păcălește aproape pe nimeni în ultima vreme.

E normal ca un ziarist să nu știe ce a publicat concurența în același grup cu câteva ore mai devreme, din motivul explicat la punctul anterior. Dar astfel de gafe dăunează imaginii în timp, cu atât mai mult cu cât și publicul local începe să depășească faza în care trece cu vederea lipsa de profesionalism și încet-încet se va orienta spre site-uri care sunt mai atente când vine vorba de propria imagine. 



Dacă știți că ați făcut copy paste după un comunicat de presă sau după un alt articol, folosiți cinci minute din timpul economisit pentru a vedea câți au publicat deja ceva asemănător. Nu e nevoie să căutați în fiecare grup în care sunteți înscriși, oricum obiceiul postării în cât mai multe grupuri posibile e practică generală, deci dacă știrea apare într-un grup, mai mult ca sigur același link a fost deja distribuit în toate. 

3. Sunteți niște roboți care oferă linkuri și atât

Facebook înseamnă socializare, deci dialog. În acest context, un link neînsoțit de un comentariu sau de o invitație la discuție nu valorează nimic. Rareori mi se întâmplă să văd un ziarist care își introduce știrea printr-un text scurt și apoi își îndeamnă cititorii la dialog.

Majoritatea se mulțumesc să distribuie și atât. Nu știu ce mesaj vor să transmită aceste linkuri goale, dar eu deduc lipsă de respect față de cititori și interes exclusiv pentru trafic. Ce valoare au aceste numere în absența unui public dispus să și interacționeze? Pentru mine, aproape zero, pentru că nu văd cine ar vrea să cumpere publicitate pe un site care nu le trezește nici o reacție cititorilor și vizitatorilor.

Văd deseori site-uri care distribuie articole în care redactorii se laudă singuri. Își publică fără rușine numerele și apoi au pretenția să fie numiți lideri. Mai interesant ar fi să vedem care este de fapt relația cu acest public care intră, descoperă că articolul e incomplet sau prost scris și iese la fel de nelămurit cum era și înainte de a citi. Ar fi mai bună o statistică despre câți oameni se întorc din proprie inițiativă, câți devin cititori fideli și câți dintre cei direcționați de Facebook interacționează cu pagina.


În timpul cât am scris acest post am primit cinci notificări pe Facebook, de la aceeași persoană, care a distribuit două știri, ambele publicate pe același site. Nu pot decât să bănuiesc că, în absența acestei practici, publicația respectivă ar fi aproape de faliment.

Distribuirile pe grupuri sunt ca ajutorul social. Cât îl ai, mănânci o pâine, dar dacă acesta dispare, mori de foame. Dacă vreți să aveți publicații asistate social, continuați să folosiți această strategie. Dacă vreți profit, audiențe constante și public de calitate, e cazul să treceți la munca adevărată („Share in a group” nu se încadrează aici). Dar despre asta, într-un post viitor.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…